Se împlinesc cinci ani de la dispariţia, la 20 mai 2013, a istoricului şi profesorului Gheorghe Buzatu, unul dintre cei mai mari specialişti în studierea problematicii celui de-al Doilea Război Mondial şi a participării României la această conflagraţie.
Am avut prilejul să-l cunosc îndeaproape şi să colaborez de-a lungul anilor, răgaz în care am putut aprecia atât calităţile ISTORICULUI, cât şi cele ale OMULUI. Cu o personalitate copleşitoare, îmbinată cu un temperament blând şi o strălucită prezenţă de spirit, Gheorghe Buzatu câştiga întotdeauna auditoriul sau colaboratorii apropiaţi prin orizontul vast al cunoştinţelor, prin experienţa dobândită în zeci de ani de cercetare în arhivele din ţară sau străinătate, prin luciditatea şi logica argumentării, prin onestitatea sa profesională şi pasiunea faţă de studierea istoriei neamului românesc. A lăsat în urma sa o operă istoriografică impresionantă, lucrările sale fiind citite şi cunoscute nu numai de specialişti, ci şi de oamenii obişnuiţi, pasionaţi de istorie. A abordat, cu lejeritate, o varietate de subiecte ale istoriei contemporane, ceea ce demonstrează nu numai stăpânirea epocii, ci, mai ales, înţelegerea ei. Era mereu înconjurat de cărţi şi avid să achiziţioneze ultimele apariţii în domeniu. Cea mai mare parte a timpului o consacra studiului şi scrisului, fie subliniind anumite paragrafe dintr-o carte, fie redactând anumite texte. S-a adaptat cu repeziciune la mijloacele tehnologice moderne şi se arăta interesat de tot ceea ce reprezenta o noutate în acest sens.

Prof. Gheorghe Buzatu la Conferința  de la Craiova, 30 Aprilie 2010, Biblioteca Județeană Alexandru și Aristia Aman (Societatea de Științe Istorice din România, filiala Dolj)

Gheorghe Buzatu a încurajat mereu tânăra generaţie de istorici aflaţi la începuturile carierei profesionale şi a fost un veritabil mentor spiritual. Mereu exigent cu sine şi cei din jurul său, a avut un adevărat cult faţă de documentele istorice de arhivă şi exploatarea lor, impulsionându-i pe tinerii învăţăcei să-şi întărească opiniile şi convingerile prin apelul la astfel de mărturii. Pe lângă activitatea prodigioasă în domeniul cercetării, în ultimii ani a demonstrat şi reale capacităţi didactice, coordonând sute de studenţi, masteranzi sau doctoranzi din centrul universitar craiovean sau cel constănţean. Participa la numeroase manifestări ştiinţifice sau lansări de carte, opiniile sale constituindu-se întotdeauna într-un punct de vedere avizat şi apreciat. Era recunoscut în mediul academic pentru intervenţiile sale la nivelul dezbaterilor şi tăria cu care îşi susţinea ideile. Nu trebuie ascuns faptul că au existat şi contestatari sau diferite reproşuri în ceea ce priveşte patriotismul său şi convingerile naţionaliste. A mers mai departe cu încrederea că, indiferent de opiniile unora sau altora, adevărul istoric va ieşi întotdeauna la iveală.
Gheorghe Buzatu era de o modestie şi generozitate rar întâlnite, gata oricând să ajute un prieten sau coleg în nevoie. Bunătatea sa i se citea pe chip şi era probată prin gesturi cotidiene. Nu se ferea să împărtăşească din experienţele proprii, povestind cu mult har diferite întâmplări ale vieţii. Prefera plimbările la pas prin oraş, gata oricând să cunoască locuri noi şi oameni noi. Nu a fost niciodată un om pretenţios. Se simţea bine oriunde era primit sau invitat, căutând să înveselească asistenţa cu o glumă bună sau povestind întâmplări hazlii.
Deopotrivă OMUL şi ISTORICUL Gheorghe Buzatu, prin dispariţia sa, a lăsat un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut, respectat şi apreciat, iar istoriografia românească, cu certitudine, a rămas mult mai săracă. Dăinuie astăzi, însă, vasta operă istoriografică, exemplul său de pasiune faţă de istoria neamului românesc şi, nu în ultimul rând, amintirile contemporanilor.

sursa: https://www.facebook.com/sorinliviu.damean

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *