Grupul de lucru, desemnat de Societatea de Științe Istorice din România pentru a analiza manualul de Istorie de clasa a VI-a publicat de Editura Didactică și Pedagogică, a constatat că manualul analizat conține 4 abateri de la programa școlară, deficiențe de calibrare și selecție a informației, erori factuale, deficiențe de terminologie, inadecvări ale materialelor didactice și ale activităților de învățare, precum și un număr prea mare de greșeli lingvistice, de scriere și de tehnoredactare. Aceste deficiențe eclipsează aspectele pozitive, care nu lipsesc cu totul din conținutul manualului analizat.

Pe baza informațiilor disponibile la această data, nu se poate aprecia care dintre aceste neajunsuri se datorează autoarei manualului și care sunt datorate Editurii Didactice și Pedagogice.

Analiza efectuată ne obligă și la câteva observații mai generale cu privire la redactarea și editarea manualelor școlare.

Erori au fost semnalate nu doar la manualul de istorie, ci și la manualele de la alte discipline (deocamdată manualele de geografie, biologie și matematică, dar lista este deschisă); această constatare la îndemâna oricăruia dintre noi umple de ridicol pe aceia care încearcă să ne convingă că în cazul fiecărui manual este vorba de un caz special, izolat, singular, și că răspunderea revine doar autorilor de manuale. Nu se pune problema de a exonera pe autorii de manuale care au greșit, uneori flagrant. Este însă evident că avem de-a face cu un sistem rău conceput și prost manageriat, care garantează eșecul și pentru care răspunderea se plasează la un cu totul alt nivel.
Multiplicarea erorilor, care nu au lipsit nici anterior, coincide cu opțiunea Ministerului Educației pentru trecerea la manualul unic. Nu vom contesta dreptul decidentului responsabil de a opta între manualul unic si un sistem cu mai multe manuale dintre care profesorul alege unul, funcție de calitățile intrinseci ale manualului, dar și funcție de specificul clasei. Vom consemna însă faptul că sistemul manualului unic mărește riscul eșecului și îngreunează corecțiile; dacă ar fi fost mai multe manuale editate de mai multe edituri, profesorii ar fi avut posibilitatea să evite manualele cele mai slabe, iar costurile neglijenței ar fi revenit editurii private.
De foarte mulți ani, manualele sunt lucrate „în asalt”, cu termene foarte scurte pentru autori, evaluatori, referenți, tehnoredactori, editori etc. Acest tip de „rasoleală” a devenit obișnuință la Ministerul Educației și garantează apariția multor rebuturi. Ar fi timpul ca și decidenții politici și administrativi să înțeleagă că lucrul de calitate necesită timp și mecanisme instituționale puternice de garantare a calității.Enumerăm acum doar câteva cerințe, minimale, care, alături de stabilirea unor termene rezonabile, ar putea asigura manuale mai bune:
transparentizarea procesului de selecție a manuscriselor
consultarea asociațiilor profesionale reprezentative la nivel național și a facultăților de specialitate din principalele universități ale țării;
folosirea ca referenți științifici a 2-3 specialiști respectați și recunoscuți pentru exigență;
includerea în caietul de sarcini pentru edituri a unor prevederi clare, care să garanteze îngrijirea editorială de calitate (obligația de a asigura un redactor de carte experimentat și cu studii solide în specialitatea manualului; un tehnoredactor competent; corectură de specialitate și posibilitatea oferită autorilor de a verifica implementarea corecturilor).
Distanța dintre cerințele enumerate mai sus, care în alte țări sunt componente normale ale producției de manuale școlare, și practica din România ultimelor deceniine arată magnitudinea incompetenței cu care Ministerul Educației și Editura Didactică și Pedagogică au gestionat problema manualelor.

Este de datoria altor entități să stabilească răspunderile administrative, penale sau politice.

Societatea de Științe Istorice din România consideră însă că ar fi bine ca scandalul public generat de manualele editate în anul 2018 de Editura Didactică și Pedagogică să prilejuiască o dezbatere amplă despre rostul manualelor, despre mecanismele de asigurare a calității acestora și despre modul în care ele pot să fie relevante pentru procesele de învățare ale copiilor secolului XXI.

Președinte,

Prof. univ. dr. Bogdan Murgescu

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *